Opriți-mă dacă ați mai auzit asta! În timpul unui război, mai mulți soldați sunt luați prizonieri și trebuie să încerce să evadeze dintr-un lagăr de prizonieri de război, de sub ochii atenți ai unui gardian ager și, după rețetă, foarte crud. Subgenul de filme de război de tip prison break e într-atât de învechit, încât fiecare nouă intrare trebuie să-și justifice clar existența.
Gorky Resort încearcă această justificare prin trei pariuri principale. Cel dintâi e că, spre deosebire de situațiile fără vreun strop de ambiguitate din alte filme, evadarea nu e la fel de apoteotică și garantat-salvatore. Soldații polonezi, aflați la încrucișarea forțelor ruse și a celor germane în cel de-Al Doilea Război Mondial, chestionează repetat scopul evadării, speriați de posibilitatea ca germanii să-i primească poate chiar mai violent decât forțele rusești. Se construiește un joc dinamic de influențe și promisiuni, minciuni și informații aflate din vorbă în vorbă pentru a dinamita permanent orice tip de stabilitate s-ar putea forma.
Cu acest context instabil, Gorky Resort alege să-și lege narativa cu ajutorul personajelor secundare, construind un ansamblu vast și dramatic, de la superiori lipsiți de tact, acum forțați să se alăture subalternilor lor în lupta de a evada, la o femeie pilot înconjurată de bărbați încarcerați – și deci în permanentă nesiguranță – la un soldat evreiesc inconștient de ceea ce-l așteaptă de cealaltă parte a tranșeelor.
Cel de-al doilea pariu pe care mizează Gorky Resort se ascunde fix în numele acestuia – o atenție jucăușă înspre limbaj, de la obsesiile staliniste de a renumi și redefini cuvinte, la barierele lingvistice între prizonieri și soldați. Bariere care, odată scoase la iveală în diverse contexte, sunt fie de un maxim amuzament, fie provocatoare de tensiune. Tensiunea, la rândul ei, erupe în scene de acțiune fresh, ce amintesc de 1917 și dialoguri cu încărcătură atât emoțională, cât și politică, ce trasează atent linia între personal și relevanță istorică.
Pariul cu numărul trei este acela că, departe de a fi un monstru al cruzimii, gardianul „resortului” e carismaticul Zarubin (Aidan Gillen), un poliglot plin de promisiuni și cultură generală. Aflat în lagăr alături de fiul său, Zarubin încearcă în diverse moduri să-l ademenească pe talentatul pianist-soldat Grabowski (Jakub Gierszał) de partea regimului comunist, pendulând mereu între un zâmbet mieros și o capacitate abia înhămată de a-l distruge.
Nu e primul rol de acest fel pentru Gillen, cunoscut pentru alte personaje manipulatoare și extrem de periculoase, cum ar fi carismaticul Petyr Baelish, poreclit Littlefinger, în Urzeala tronurilor sau drept Aberama Gold alături de co-naționalul său, Cilian Murphy, în Peaky Blinders. Actorul irlandez și-a început cariera la vârsta de 14 ani și a lucrat alături de nenumărați regizori și actori de renume, câștigându-și faima în diverse roluri antagonistice, care declară că-i permit să înțeleagă ceva ce n-ar putea niciodată să facă în realitate.
Marți, 16 iunie, ora 20:30 / Cinema Florin Piersic + Q&A
Miercuri, 17 iunie, ora 21:45 / Iulius Parc Open Air
Articol de
Șerban Mark Pop