Ca-n fiecare an, TIFF-ul servește drept o pepinieră a filmelor românești din ultimul an, fie ele filme de lungmetraj sau scurtmetraj, documentare sau ficțiune, nume mici sau nume mari. Dar care sunt trendurile și tendințele acestui an?
Zilele Filmului Românesc încep azi, marcând una dintre cele mai energetice perioade ale TIFF-ului – că doară de, nicăieri nu se face filmul ca acasă. Anul acesta, secțiunea pare cu atât mai interesantă, deoarece e plină de fel și fel de provocări cinematografice. În Competiția ZFR, cinci regizori și patru regizoare – o împărțeală ce consolidează emergența viziunilor regizorale feminine în România – și-au pus filmele „la bătaie”. Ce marchează însă această selecție (cât și cea din afara competiției) este dominanța documentarului. În afară de deja cunoscutul Anul Nou care n-a fost și thrillerul scris de Cristian Mungiu și regizat de Teodora Ana Mihai Traffic, competiția este compusă exclusiv din eforturi non-ficționale, printre care capodopera de montaj Triton și zguduitorul portret al unei comunități de etnie romă din Beyond the River. Dominanța se menține și-n afara competiției, cu un scor de 5 la 3 (ce e drept, cu TWST al lui Andrei Ujică și Sleep #2 al lui Radu Jude fiind așa-zise hibride documentar-ficțiune). Pe lângă Sleep #2, Radu Jude aduce în ZFR și Kontinental ’25, filmul său premiat la Berlin, pentru o premieră națională, urmând să intre și în cinematografe vinerea aceasta.
Ce reunește acest ocean de documentare pare a fi o conștiență socială în căutarea dreptății, conștientă de orice violență, oricât ar fi ea de mică, și doritoare s-o schimbe. De la poveștile interpersonale (dar cu un oarecare interes social) din Love Hurts și Tata, la cele socio-politice din Viitor luminos și Beyond the River, viziunile regizorale afișează tăios și totuși tandru un peisaj al incertitudinii, care merită survolat cu atenție și schimbat cu promptitudine. Informalul double feature al pădurilor, format din Pădurea de molizi și După cioate, e și el demn de o mențiune. Pe de-o parte, noul documentar al lui Tudor Giurgiu reconstituie și chestionează mărturiile unei ocupații traumatice a trupelor sovietice în Basarabia anului 1941. Pe de altă parte, un documentar ce urmărește efectele evenimentului ce a zguduit România în anul 2021, atunci când doi jurnaliști și un activist de mediu au fost bătuți de „Mafia Lemnului”, ne arată că amenințările nu vin mereu din afară.
Punând capac selecției ZFR se află și patru calupuri năucitoare de scurtmetraje, trecând brusc de la drame de familie cu (Caracatița) sau fără (Fursecuri și lapte) influențe fantastice, la animații în stop motion (Anchor) sau 2D (Bunicul doarme). Direcțiile sunt multiple, eclectice și pline de aplomb tineresc, cu abordări variind de la rețetele Noul Val Românesc la un formalism cu iz de kitsch (pozitiv!). Cât despre unde duc toate aceste direcții, rămâne de văzut.