Uneori, comunicarea este cea mai dificilă tocmai cu oamenii cei mai apropiați nouă. După mai bine de un deceniu, Farah se întoarce în Liban și caută neobosit un limbaj prin care să se poată conecta la tatăl ei aflat la capătul vieții— un limbaj care, în cele din urmă, se dovedește a fi chiar poezia.