Sub umbra înfricoșătoare a AI-ului, Mihai Chirilov a vorbit despre dificultatea de a construi o selecție ca cea de la TIFF.24, filmele care i-au alimentat optimismul și modul în care un festival poate uni diverse audiențe eterogene.
Anul acesta, TIFF-ul se întreabă dacă viitorul arată bine, având în vedere că prezentul este, în cel mai bun caz, incert. Ne aflăm într-o perioadă tensionată din punct de vedere politic, iar inteligența artificială redefinește granițele realității și ale artei. Cum a fost să conturezi selecția TIFF într-un context socio-politic atât de instabil? A fost chiar atât de înfricoșător pe cât sugerează selecția secțiunii Tomorrow is Fear?
TIFF.24 se întreabă dacă viitorul sună bine, dar întrebarea e în mod evident una retorică. Viitorul sună oricum, numai bine nu – e suficient să te uiți în jur, peste gard sau peste ocean, la știri, ba chiar și la filmele din ultima vreme. Pe de-o parte și din fericire, nu există interferențe care să afecteze conținutul și tonul festivalului – deși m-am gândit, recunosc, cu ce consecințe s-ar fi soldat proiecția unui anume scurtmetraj din Zilele Filmului Românesc, dacă alegerile de acum câteva săptămâni ar fi luat o turnură diferită.
Pe de-altă parte și din păcate, filmul în general nu o duce prea bine – și asta nu neapărat pentru că nu există mai mulți bani pentru cinema (pentru că se fac filme cu toptanul), ci pentru că nivelul general e unul tot mai scăzut. Cu puține excepții, curajul cineaștilor a fost înlocuit de pragmatism, oportunism și conformism, mediocritatea pare că a devenit garanția reușitei, iar cinemaul, animat de cele mai bune intenții, practică un soi de rezistență decalibrată în climatul tensionat actual care riscă să facă mai mult rău decât bine, sacrificând arta, complexitatea morală, spiritul analitic și zonele de gri în favoarea unui discurs în alb/negru mono-țintit, teribil de transparent și alimentat facil de vuvuzele hashtagiste.
Cât despre inteligența artificială, cutia Pandorei a fost deja larg deschisă – chiar și cei mai sceptici sau lucizi dintre noi, inevitabil seduși de avantaje, dar pe deplin conștienți de riscuri, nu văd încă decât vârful acestui “AIsberg” pervers. Bătălia e ca și pierdută: ciocnirea s-a produs, iar nava se scufundă lent. E, pe bună dreptate, înfricoșător.
Brazil (r. Terry Gilliam)
Until the End of the World (r. Wim Wenders)
1984 (r. Michael Radford, după Orwell)
2001: A Space Odyssey (r. Stanley Kubrick)
Amadeus (r. Miloš Forman, 1984)
The Rocky Horror Picture Show (r. Jim Sharman, 1975)
In the Belly of AI (documentar)
The House with No Address (r. Hatice Aşkın, 2024)
About a Hero (r. Piotr Winiewicz)
The Blue Trail
Christy – film de deschidere
Southern Chronicles (film lituanian)
Smile at Last – clasic estonian optzecist
The Ceremony
Paul and Paulette Take a Bath
Sunlight
Layla
Restless
Smoke Sauna Sisterhood (documentar)
Smile at Last
Alien & Alien: Saving Valdis (r. Rasmus Merivoo)
Filme de Rainer Sarnet:
The Idiot (adaptare după romanul lui Dostoievski)
November
The Invisible Fight
Hysteria
The Peacock
Rains Over Babel
Acts of Love
Xoftex
Debut
The Mohican – action în Corsica
Three Days of Fish – despre tați și fii
Sorda – viziune inedită asupra maternității
Saturno – cronică de familie
Marco, the Invented Truth – cu Eduard Fernandez
Hard Truths – cu Marianne Jean-Baptiste, regia Mike Leigh
The Things You Kill – vertij lynchian
Islands – cu Sam Riley
Quisling – The Final Days
They Will Be Dust – despre eutanasie
The Tirana Conspiracy – meta-delir ambiguu
The Black Hole – extratereștri, stil Tim Burton
Toate filmele lui Béla Tarr (cel puțin unul)
Trilogia Sex-Love-Dreams
Maraton Julia Loktev – jurnalism independent în Rusia
No Beast. So Fierce. – adaptare Shakespeare, feministă și destabilizantă
The Peasants – eveniment multimedia cu muzica lui Łukasz Rostkowski