SESIUNEA 5– De câte ori ai gândit așa tu sau copilul tău?

v  Am atâtea de făcut că nu am timp ca să mă relaxez

v  Este important pentru mine să fiu competent în tot ceea ce fac

v  Dacă nu îmi stabilesc standarde mari în viaţă voi fi tot timpul de locul 2 şi nu îmi place să fiu pe locul 2

v  Ar trebui să fiu supărat dacă fac vreo greşeală

v  Dacă cineva face la şcoală/serviciu ceva mai bine decât mine simt ca şi cum nu aş fi făcut nimic

v  Dacă fac câteva greşeli este ca şi cum aş fi greşit complet

v  Chiar şi dacă fac ceva cu mare grijă tot am impresia că mai trebuia făcut ceva

v  Dacă nu fac lucrurile la fel de bine ca şi ceilalţi oameni înseamnă că sunt inferior lor

Acestea reprezintă doar o parte din gândurile specifice perfecționismului, iar el este o povara atât pentru cel care îl poartă cât și pentru cei apropiați. Ştiaţi că toţi oamenii primesc 24 de ore pe zi? De ce unii se bucură de această călătorie, iar alţii, nu? Într-o cultură care valorizează performanţa şi competitivitatea dorinţa de a face bine este adesea înlocuită cu cea de a face perfect. Perfecţionismul presupune evaluarea constantă a performanţei personale și a celorlați în raport cu standarde interne foarte ridicate, o toleranţă scăzută asupra greşelilor şi o nevoie puternică de admiraţie (Choy, 2004). El se manifestă la nivel cognitiv, emotional, biologic și comportamental. Împreună cu părinții am început identificarea gândurilor de tip perfecționist în relația copil-părinte precum și a modului sănătos de a percepe situațiile discutate și crearea unui discurs de empatie - de înțelegere și de acceptare față de propria persoană sau față de cei care greșesc lucru pe care îl vom continua și în SESIUNEA 5.

 Cursul este unul deschis, adică participarea la o sesiune nu e condiționată de participarea la oricare alta, părintele putând opta pentru temele care îl interesează cel mai mult.